O tanara cu merite deosebite in promovarea sportului timisorean, campioana europeana la para-canoe si medaliata cu bronz la campionatele mondiale, duce o lupta surda cu autoritatile locale in tentativa de a-si face cunoscute performantele si de a beneficia de facilitatile sociale obtinute de colegii sai din alte orase.
Deocamdata nu a reusit sa-l induplece intaiul gospodar al urbei, Nicolae Robu, nici macar sa o primeasca intr-o audienta, daramite sa accepte ideea unei recompensari din bugetul local a sportivei de talie mondiala.
Sigur, paracanoea nu se compara cu fotbalul sau baschetul, sporturi care beneficiaza de finantari generoase din banii contribuabililor, dar nici performantele Mihaelei Lulea, caci despre ea este vorba, cu ratarea tuturor obiectivelor de catre echipele spre care sunt dirijate sume colosale.
Unul dintre motivele care, in mod paradoxal, poate sta la baza atitudinii pasive a autoritatilor locale fata de performantele obtinute pe apa de Mihaela Lulea tine de statutul de persoana cu nevoi speciale al sportivei, dupa ce, in urma cu aproape 20 de ani, un urs de la Gradina Zoologica din Timisoara i-a zdrobit si smuls tibia piciorului drept. De atunci poarta, discret, o proteza metalica prinsa de genunchi, pe care o da jos ori de cate ori se urca in barca pentru a castiga medalii.
Agenda primarului, plina de probleme mai importante decat a unei persoane invalide
Castigarea medaliei de aur la Campionatele Europene de la Zagreb si medaliei de bronz la Mondialele de la Poznan, din Polonia, i-au adus sportivei din Timisoara putin peste 10.000 de lei. In mod absolut inexplicabil, medaliile castigate de paralimpici sunt „platite” la jumatate de pret fata de recompensele incasate pentru aceleasi titluri de catre sportivii valizi.
In aceste conditii, pentru a-si finanta antrenamentele si existenta de zi cu zi, Mihaela Lulea a incercat sa-i solicite primarului Nicolae Robu elaborarea si supunerea la vot a unei hotarari de Consiliu Local privind plata unei indemnizatii lunare din bugetul local, asa cum se intampla cu paralimpicii din Iasi, Galati sau alte orase din tara. Desigur, in cazul titlurilor mondiale sau europene.
„Dupa castigarea medaliilor, am incercat sa merg in audienta la domnul primar Robu. Doamna care nota in registrul de audiente m-a intrebat cu ce problema vreau sa merg la primar, i-am spus ca e vorba despre indemnizatie si lamurirea unei probleme locative. De 12 ani stau cu mama in chirie, dupa ce am fost evacuate de fostii proprietari dintr-o locuinta inchiriata de la Primarie. Mi-a spus ca sunt 60 de persoane pe lista in fata mea si ca, de fapt, aceste probleme nici nu se pot rezolva cu primarul”, povesteste campioana europeana, care nu s-a dat batuta si a asteptat momentul prielnic pentru a-l aborda pe Nicolae Robu.
„De Ziua Timisoarei, au fost recompensati cu diplome si bani mai multi sportivi, printre care si eu. Am stat o ora si jumatate pana am fost premiata eu, apoi inca vreo doua ore pana s-a terminat ceremonia din Piata Unirii si am reusit sa-l abordez pe domnul primar. I-am spus ca am incercat sa ajung in audienta la domnia sa si nu am reusit. Mi-a spus ca are o agenda foarte plina, ca sunt cazuri sociale mult mai importante decat al meu si ca, daca am un dosar pentru locuinta depus din 2003 sa astept pentru ca, pana la urma, voi primi ceva. Inainte de a pleca, mi-a spus ca nu ma poate ajuta cu nimic si sa-mi astept randul”, spune Mihaela.
„Am ramas socata de atitudinea domnului Robu, care in campania electorala spunea ca va fi un primar al tuturor timisorenilor, nu doar al celor valizi. Nu-mi venea sa cred ca nici nu a stat sa ma asculte, sa-i spun ca toti sportivii paralimpici din lume, cu care ma intalnesc la competitii, sunt sprijiniti de primariile din localitatile de bastina. Altfel n-ar putea rezista!”, spune tanara.
Printre altele, campioana europeana la para-canoe voia sa-i spuna primarului ca sportivii de lot national din Galati, cei cu handicap, au primit locuinte in blocurile ANL, ca recompensa pentru titlurile obtinute. De ce nu s-ar putea intampla acelasi lucru si in Timisoara? Ne amintim ca pe listele ANL, in urma cu cativa ani, a aparut meteoric si fotbalistul Silviu Balace, care juca la o Poli in prag de retrogradare…
Sportivii cu titluri europene si mondiale, mai prejos de fotbalisti si baschetbalisti mediocri?
Dezinteresul autoritatilor locale pentru performantele sportive ale persoanelor invalide nu constituie un atu in cursa Timisoarei pentru obtinerea titlului de Capitala europeana. in Europa, persoanele cu handicap sunt discriminate pozitiv pentru ca au nevoie de protectie.
„Am fost efectiv impresionat cand, intr-una din seri, cand ma aflam la Clubul Nautic Banat, am zarit o proteza de picior pe ponton. Am intrebat – ce se intampla! Mi s-a spus ca campiona europeana Mihaela Lulea face antrenamente pe Bega si de cate ori urca in canoe vine antrenorul sa-i ia proteza si sa o puna pe ponton. Nu urca cu ea in barca! Tocmai de aceea cred ca munca acestor sportivi deosebiti ar trebui pretuita altfel de cei ce pot lua decizii”, ne-a declarat Bogdan Danescu, un fost canotor al Timisoarei care a descoperit povestea campioanei cu piciorul smuls de urs.
In tentativa de a afla si opinia primarului Timisoarei, Nicolae Robu, in aceasta problema si daca nu se impune ca sportivii cu performante deosebite din Timisoara sa primeasca anumite indemnizatii de la bugetul local – ne-am lovit de refuzul intaiului barbat al urbei de a discuta. si chiar de a raspunde la mesaje. Domnia sa se ghideaza, probabil, deja, dupa principiul pe care l-a si enuntat – cainii latra, caravana edilitara trece.
