TIMISOARA. Inspirata de succesul in librarii si pe tarabe a romanelor de dragoste scrise de Sandra Brown, o timisoreanca s-a hotarat sa se lanseze in zona literaturii erotice prin intermediul unei carti – tiparite in conditii de maxima confidentialitate la o editura din Resita – in care personajele traiesc experiente sexuale dintre cele mai exotice.
Modul explicit, aproape pornografic, in care sunt zugravite scenele sexuale, la care participa unul sau mai multi parteneri, fac din romanul „De ce tipa pescarusii?” un autentic deschizator de drum al genului pornografic in paraliteratura postrevolutionara. „Nu sunt experiente traite de mine! Poate le-am auzit povestite, poate mi le-am imaginat, poate le-am vazut inregistrate pe vreo caseta! Niciodata nu va sti nimeni!”, spune Mihaela Oana Bojinca, scriitoarea care a incercat si, probabil, a reusit sa sparga toate barierele limbajului trivial intalnite intr-o carte adresata publicului larg.
Editurile din Timisoara au refuzat tiparirea romanului pornografic
Absolventa a Facultatii de Biologie a Universitatii Ecologice din Timisoara, Mihaela Bojinca, singura fiica a fostului director de la SC „Optica” SA Timisoara, a fost atrasa de mirajul scrisului erotic inca de pe bancile liceului. Nu si-a acordat prea mult timp acestei pasiuni latente, pentru ca s-a casatorit inca de tanara cu un cetatean grec, care urma cursurile Facultatii de Medicina, si s-a stabilit in Grecia. Dupa o perioada in care a lucrat pentru agentii care aduceau turisti in Katerini, locul de bastina al sotului, Sterios, Mihaela s-a hotarat sa revina in Timisoara pentru a deschide un restaurant grecesc. Aproape un an a durat afacerea deschisa in Complexul Studentesc, unde s-au servit cele mai sofisticate meniuri grecesti, preparate strict dupa retete la fel de sofisticate.
„Nu era zi in care sa nu avem controale de la Garda sau Protectia Consumatorului, iar inspectorii si comisarii niciodata nu voiau sa plece cu mana goala. Aceste protocoale aproape ca ne-au falimentat! In afara de faptul ca serveau masa fara sa plateasca, la plecare mai trebuia sa le punem cate ceva la pachet, ca, deh, asa era obiceiul in Romania”, povesteste grecoaica.
In aceste conditii, afacerea nu a supravietuit, iar restaurantul – in care se investise peste 10.000 de dolari, o buna parte in cuptoare si dotari de top – a fost inchis. A urmat o alta perioada de ghid pentru turistii romani din Grecia, ca angajata a unei agentii din Timisoara, dupa care fiorul narativ nu a mai putut fi stapanit si, asa, a inceput povestea romanului „De ce tipa pescarusii!?”.
Scris in cea mai mare parte sub arsita noptilor de la Marea Egee, din Paralia Katerini, cartea exceleaza in prezentarea unor personaje extrem de incalzite, a caror singura preocupare cotidiana este… sexul. „Sigur ca parintii mei nu prea au fost de acord, tatal meu chiar mi-a reprosat ca o sa-l fac de rusine, insa le-am promis ca aceasta carte nu va fi scoasa in vreo librarie, ci va fi oferita cu autograf oamenilor dragi mie. Trebuie sa scriu, pentru ca simteam ca trebuie sa fac asta, sa spun ce simt, chiar daca limbajul folosit este destul de colorat. Nu cred ca trebuie sa fim preacuviosi si sa ne dam ochii peste cap cand citim asa ceva, e un limbaj pe care-l foloseste aproape toata lumea in viata intima, in viata privata”, spune Mihaela Bojinca. Fiind vorba de un roman aproape porno, nicio editura respectabila din Timisoara nu a preluat manuscrisul cu cele 300 de pagini scrise de mana. „M-a refuzat toata lumea editorilor, desi as fi platit pretul corect pentru tiparire. Ba chiar, unii, m-au avertizat ca as putea avea probleme penale daca tiparesc si raspandesc literatura pornografica”, isi aminteste Sandra Brown de Timisoara. intr-un final, cu ajutorul unei verisoare, a descoperit o editura obscura din Resita, care a acceptat comanda si a tiparit cateva sute de exemplare din cartea ce ar putea rivaliza cu ghidul sexual „Kamasutra” din literatura indiana. 
Cartile Sandrei Brown, surse de inspiratie pentru scriitoarea de la Timisoara
In cele 26 de carti ale Sandrei Brown traduse in romaneste, imediat dupa revolutie, dragostea patimasa si momentele ludic-obscene sunt o constanta. „Am citit “imbratisare in amurg” in 5 ore cand eram mica. Nu prea stiam ce e aia si ce e aia, iar fraza «si dupa ce a sarutat-o exact in centrul feminitatii ei, aceasta s-a deschis ca o floare» nu avea sens si logica pentru mine in acel moment. M-am dus cu cartea la parinti ca sa-mi explice, s-au uitat unul la celalat si tata, care e un om mai… practic, i-a spus mamei «Mai bine-i dadeai sa citeasca poezie!»“, marturiseste o cititoare de pe un forum de discutii, care inca nu a citit vreo fraza din exacerbantul roman de la Timisoara. Pentru a face o paralela, vom reda un moment aproape identic, care se petrece intre doua dintre pitorestile personaje ale cartii, Lizet si Nicu.
“Incet ii scot pantoful, il las sa cada si ii desfac jartiera, ii scot ciorapul apoi procedez in acelasi fel si cu celalalt picior, ma pun in genunchi in fata ei, ii ridic fusta si imi culc capul pe genunchiul ei, lasand la vedere bichinii rosii, apoi o musc prin ei incet, expirand aer cald…”.
Scena reprodusa este doar un palid exemplu din cele aproape 200 de pagini ale romanului “De ce tipa pescarusii?”, intrucat nu dorim sa riscam autosesizarea organelor de cercetare penala pentru distributia de material pornografic. Conform Codului Penal, articolul 325, fapta de a vinde sau raspandi, precum si de a confectiona ori detine, in vederea raspandirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
